Bogdánffy Szilárd
Viața
Bogdánffy Szilárd s-a născut la 21 februarie 1911 în localitatea Crna Bara, astăzi aflată pe teritoriul Serbiei. Tatăl, Bogdánffy Ignác, descendent al unei familii de nobili armenieni, era dascălul satului, iar mama, Welebny Aranka. Bogdánffy Szilárd şi-a început studiile la Cruceni (România) şi le-a continuat la Liceul Piarist din Timişoara, luându-şi bacalaureatul în 1929.
În vara anului 1929, a fost acceptat la Facultatea de Teologie din Oradea şi deja din primii doi ani de facultate s-a bucurat de laudele unanime ale corpului dicatic. Tânărul student, caracterizat ca “in omnium laudabilis” şi destinat carierei de profesor, a fost trimis la Institutul de Teologie din Budapesta, unde a avut şansa de a învăţa de la profesori de renume, precum Mihályfi Ákos, teoreticianul teologiei pastorale moderne, Pataky Arnold, istoric al Bisericii, Tóth Tihamér, fondatorul educaţiei moral-religioase contemporane sau Schütz Antal, considerat cel mai important teolog din secolul XX. Profesorii săi din Budapesta l-au remarcat rapid pe tânărul teolog care dădea dovadă nu numai de “zel şi modestie”, ci şi de “o viaţă spirituală solidă şi o curiozitate biblică profundă”.
După terminarea studiilor, Bogdánffy Szilárd s-a întors la Oradea în vara anului 1934. La 29 iunie, a fost hirotonit de episcopul Fiedler István în proaspăt construita biserică parohială Sfânta Tereza de Lisieux. Şi-a consacrat următorii cincisprezece ani din viaţă educaţiei spirituale a tineretului catolic. In anul hirotonirii sale, episcopul l-a numit profesor suplinitor şi responsabil de studii la Seminarul Teologic din Satu Mare. Un an mai târziu, a obţinut titularizare la Liceul Teologic Gojdu din Oradea şi, în paralel, a devenit responsabilul de studii şi directorul spiritual al convictului episcopal local, Institutul Sfântul Iosif. Trei ani mai târziu, a acceptat şi sarcinile de profesor de religie şi director spiritual al Institutului Pedagogic Ursulin. Astfel, practic el conducea evoluţia intelectuală şi spirituală a majorităţii elevilor catolici din Oradea, inclusiv seminariştii orădeni care mergeau la diverse şcoli din oraş şi erau cazaţi la Institutul Sfântul Iosif.
Foarte rapid, tânărul preot a devenit deosebit de popular în rândul elevilor. În septembrie 1940 şi a fost numit directorul spiritual şi profesorul de morală al Seminarului Teologic. În perioada 1936-1943, a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţele Religiei de la Universitatea Pázmány Péter din Budapesta, iar în 1943 şi-a susţinut teza de doctorat cu titlul Apocalipsa sinoptică.
Către sfârşitul celui de-al doilea război mondial, pe lângă catedra sa de la seminarul teologic, Bogdánffy Szilárd a contribuit la reorganizarea învăţământului catolic secundar la Oradea. A participat la restructurarea liceului premonstratensian şi a şcolii de fete ursuline.
In locul profesorilor duşi la război, în perioada 1945-1947, a predat nu numai religie, ci şi, în caz de nevoie, latină, franceză şi matematică. In toamna anului 1945, el a înfiinţat, cu aprobare papală, ordinul terţiar Sfânta Angela de Merici pentru elevii de la şcoala ursulinelor, rămaşi fără director spiritual.
In primăvara anului 1947, la cererea episcopului Scheffler János, şi-a întrerupt activitatea de profesor şi s-a mutat la Satu Mare, unde, în calitate de consilier şi secretar episcopal, a devenit membru polivalent şi de neînlocuit al aulei episcopale. După naţionalizarea seminariilor teologice în 1948, a înfiinţat un seminar secret la Baia Sprie şi Sîi.
După 1947, ca şi confident al episcopului János, Bogdánffy Szilárd a devenit persoana de contact între Dieceza de Oradea şi Dieceza de Satu Mare, respectiv Nunţiatura Apostolică din Bucureşti. In contextul persecutării tot mai aprige a creştinilor în România comunistă, Regentul Nunţiaturii, Gerald P. O’Hara l-a sfinţit episcop în secret la 14 februarie 1949. Securitatea l-a arestat cu doar două luni mai târziu, la 5 aprilie 1949. Timp de patru luni, a fost ţinut prizonier fără niciun temei juridic şi torturat în închisorile temute ale epocii (Jilava, Capul Midia, Sighetu Marmaţiei). Procesul spectacol a avut loc abia în aprilie 1953, când a fost condamnat la 12 ani de muncă silnică. Deşi familia şi avocaţii au reuşit să obţină anularea sentinţei, încă înainte de rejudecarea procesului, la 2 octombrie 1953, Bogdánffy Szilárd a decedat în închisoarea din Aiud din cauza chinurilor suferite.