Istoria Diecezei
Datorită schimbărilor de frontieră după primul război mondial, iar apoi în urma Concordatului încheiat între Sfântul Scaun şi Statul Român în 1929, s-a schimbat radical teritoriul efectiv al Diecezei de Oradea. Dieceza a pierdut părţile ajunse în Ungaria – care au mai funcţionat o perioadă ca şi guvernământ apostolic – şi, astfel, aproape jumătate din numărul de credincioşi.
Până în 1923, prevederile primei legi agricole din România au deposedat Dieceza de majoritatea pământurilor şi pădurilor sale. Instituţia centrală a slăbit semnificativ în urma Concordatului din anul 1929, care a unificat Diecezele de Oradea şi de Satu Mare.
Situaţia (cu excepţia unei perioade scurte între 1941-1948) a rămas neschimbată până în 1982. După 1947, regimul comunist a deposedat Episcopia, ordinele călugăreşti care funcţionau pe teritoriul acesteia şi parohiile de majoritatea proprietăţilor rămase. Au fost confiscate şi naţionalizate pământurile rămase (în total cel puţin 8.000 hectare de terenuri arabile, păduri, vii, etc.), şcolile, instituţiile medicale şi sociale, casele, colecţiile de artă, arhivele, bibliotecile. Ravagiile crunte ale sistemului ateist au avut consecinţe grave. Prestigioasa Dieceză, încărcată de istorie, a ajuns în ruine.
Episcopia restaurată în 1990 cu jurisdicţie deplină se focalizează în prezent pe clădirea de instituţii. Ea tratează în mod prioritar consolidarea reţelei de instituţii bisericeşti sociale, deschiderea faţă de tineret, asigurarea de noi forţe preoţeşti, utilizarea raţională a proprietăţilor retrocedate, întărirea spiritualităţii creştine sănătoase în rândul credincioşilor şi al locuitorilor de altă religie de pe teritoriul Diecezei. Se pune un accent deosebit şi pe clarificarea situaţiei bazelor materiale şi a bunurilor imobiliare, pe redobândirea pe cale legală a bunurilor imobiliare aflate în administraţia statului, dar care constituie până în prezent proprietatea Bisericii, naţionalizate în funcţie de caz.
In prezent, Dieceza are 60 de parohii şi aproape 64.000 de credincioşi. Pe lângă majoritatea formată din credincioşii de limbă maghiară, în regiunea Munţilor Plopiş, la 5 parohii, trăieşte o importantă comunitate slovacă. La Oradea, parohia care funcţionează în clădirea fostei mănăstiri capucine asigură pastoraţia credincioşilor de limba română.