Scrisoare către preoți

Scrisoarea Secretarului General al Sinodului Episcopilor și a Prefectului Congregației pentru Cler către preoți în legătură cu procesul sinodal

Dragi preoţi,

Iată-ne, doi fraţi ai voștri, preoţi şi noi! Putem să vă cerem o clipă de timp? Am vrea să vă vorbim despre o temă care ne interesează pe toţi.

„Biserica lui Dumnezeu este convocată în Sinod”. Cu acest cuvinte începe Documentul Pregătitor al Sinodului 2021-2023. Timp de doi ani, întregul popor al lui Dumnezeu este invitat să reflecteze asupra temei Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare şi misiune. Este vorba de o noutate care poate trezi entuziasm precum şi perplexitate.

Şi totuşi „în primul mileniu, «a merge împreună», adică a practica sinodalitatea, a fost modul obișnuit de a proceda al Bisericii”. Conciliul al II-lea din Vatican a readus în lumină această dimensiune a vieţii ecleziale, atât de importantă încât sfântul Ioan Gură de Aur a putut să afirme: „Biserică şi Sinod sunt sinonime” (Explicatio in Psalmum 149).

Se ştie că lumea de astăzi are urgentă nevoie de fraternitate. Fără a-şi da seama de asta, tânjeşte să-l întâlnească pe Isus. Dar ce trebuie făcut pentru ca să aibă loc această întâlnire? Avem nevoie să stăm în ascultarea Duhului împreună cu tot poporul lui Dumnezeu, aşa încât să reînnoim credinţa noastră şi să găsim căi şi limbaje noi pentru a împărtăși Evanghelia cu fraţii noştri şi surorile noastre. Procesul sinodal pe care papa Francisc ni-l propune are tocmai acest obiectiv: să pornim la drum, împreună, în ascultarea reciprocă, în împărtăşirea de idei şi proiecte, pentru a arăta adevărata faţă a Bisericii: o casă „ospitalieră”, cu ușile deschise, locuită de Domnul şi animată de raporturi fraterne.

Pentru ca să nu se cadă în riscurile evidențiate de papa Francisc – adică formalismul care reduce Sinodul la un slogan gol, intelectualismul, care face din Sinod o reflecţie teoretică despre probleme şi imobilismul, care ne pironeşte pe siguranța obişnuinţelor noastre pentru ca nimic să nu se schimbe – este important să ne deschidem inima şi să ascultăm ceea ce Duhul sugerează Bisericilor (cf. Ap 2,7).

Desigur, în faţa acestui drum, ne pot asalta temeri.

Înainte de toate, ne dăm seama bine că preoţii în multe părţi ale lumii deja poartă o mare încărcătură pastorală. Şi acum – poate să pară – se adaugă un alt lucru „de făcut”. Mai mult decât să vă invităm să înmulțiți activitățile, am vrea să vă încurajăm să priviți comunitățile voastre cu acea privire contemplativă despre care vorbește papa Francisc în Evangelii gaudium (nr. 71) în aşa fel încât să descoperiți multele exemple de participare şi de împărtășire care deja răsar în comunitățile voastre. De fapt, actuala fază diecezană a procesului sinodal îşi propune „să adune bogăția experiențelor de sinodalitate trăită” (Doc. preg., 31). Suntem siguri că există mult mai multe decât cele care pot să pară la prima vedere, eventual şi informale şi spontane. Oriunde se ascultă profund, se învaţă unul de altul, se valorizează darurile celorlalți, se ajută şi se iau deciziile împreună, există deja sinodalitate în desfăşurare. Toate acestea trebuie luate în evidență şi apreciate, în aşa fel încât să se dezvolte tot mai mult acel stil sinodal care este „specificul modus vivendi et operandi al Bisericii popor al lui Dumnezeu” (Doc. preg., 10).

Dar poate să existe şi o altă temere: dacă se subliniază atât de mult preoția comună a celor botezați şi sensus fidei al poporului lui Dumnezeu, ce va fi de rolul nostru de călăuză şi de identitatea noastră specifică de slujitori hirotoniţi? Fără îndoială, este vorba de a descoperi tot mai mult egalitatea fundamentală a tuturor celor botezați şi de a stimula toţi credincioşii să participe activ la drumul şi la misiunea Bisericii. Astfel vom avea bucuria de a avea alături fraţi şi surori care împărtășesc cu noi responsabilitatea pentru evanghelizare. Dar în această experienţă de popor al lui Dumnezeu va putea şi va trebui să iasă în evidență în mod nou şi carisma specială a slujitorilor hirotoniţi de a sluji, a sfinţi şi a anima poporul lui Dumnezeu.

În acest sens am vrea să vă rugăm să dați îndeosebi o triplă contribuție la actualul proces sinodal:

– A face totul pentru ca drumul să se sprijine pe ascultarea şi pe viaţa Cuvântului lui Dumnezeu. Papa Francisc aşa ne-a îndemnat recent: „să ne pasionăm de Sfânta Scriptură, să ne lăsăm săpaţi înăuntru de Cuvânt, care dezvăluie noutatea lui Dumnezeu şi ne face să-i iubim pe ceilalți fără încetare” (Francisc, Omilia pentru Duminica Bibliei, 23 ianuarie 2022).

Fără această înrădăcinare în viaţa Cuvântului, am risca să mergem în întuneric şi reflecțiile noastre s-ar putea transforma în ideologie. În schimb, bazându-ne pe punerea în practică a Cuvântului vom construi casa pe stâncă (cf. Mt 7,24-27) şi vom putea experimenta, ca discipolii din Emaus, lumina şi călăuzirea surprinzătoare a Celui Înviat.

– Să ne străduim pentru ca drumul să se remarce prin ascultarea reciprocă şi primirea reciprocă. Mai înainte de rezultate concrete, sunt deja o valoare dialogul profund şi întâlnirea adevărată. De fapt, sunt multe inițiativele şi potențialitățile în comunitățile noastre, dar prea des indivizi şi grupuri sunt în pericolul individualismului şi autoreferenţialităţii. Cu porunca sa nouă, Isus ne aminteşte că „prin aceasta vor recunoaște toţi că sunteți discipolii mei: dacă aveți dragoste unii faţă de alţii” (In 13,35). Ca păstori putem face mult pentru ca iubirea să însănătoşeze relațiile şi să vindece sfâșierile care adesea atacă țesutul eclezial, pentru ca să revină bucuria de a ne simți o unică familie, un singur popor aflat pe cale, fii ai aceluiaşi Tată şi prin urmare fraţi între noi, începând de la fraternitatea dintre noi preoţii.

– Să avem grijă ca drumul să nu ducă la introspecţie ci să ne stimuleze să mergem în întâmpinarea tuturor. Papa Francisc, în Evangelii gaudium, ne-a încredințat visul unei Biserici care nu se teme să-şi murdărească mâinile implicându-se în rănile omenirii, o Biserică ce merge în ascultare şi în slujba săracilor şi a periferiilor. Acest dinamism „în ieșire” în întâmpinarea fraților, cu busola Cuvântului şi cu focul carității, realizează marele proiect originar al Tatălui: „toţi să fie una” (In 17,21). În ultima sa enciclică Fratelli tutti papa Francisc ne cere să ne angajăm pentru asta împreună şi cu fraţii noştri şi cu surorile noastre din alte Biserici, cu credincioşii din celelalte religii şi cu toate persoanele de bunăvoință: fraternitatea universală şi iubirea fără excluderi, care trebuie să îmbrăţişeze totul şi pe toţi. Ca servitori ai poporului lui Dumnezeu suntem într-o poziție privilegiată pentru a face în aşa fel încât asta să nu rămână o orientare vagă şi generică, ci să se concretizeze acolo unde trăim.

Preaiubiţi fraţi preoţi, suntem siguri că pornind de la aceste priorități veți găsi modul de a da viaţă şi unor inițiative specifice, în funcţie de necesități şi posibilități pentru că sinodalitatea este într-adevăr chemarea lui Dumnezeu pentru Biserica din al treilea mileniu. A merge în această direcție nu este scutit de întrebări, trude şi suspendări, dar putem avea încredere că ne va reveni de o sută de ori mai mult în fraternitate şi în roade de viaţă evanghelică. Este suficient să ne gândim la primul Sinod din Ierusalim (cf. Fap 15). Cine ştie câtă trudă era în culise! Dar ştim cât de decisiv a fost acel moment pentru Biserica de la începuturi.

Încheiem această scrisoare a noastră cu două pasaje din Documentul Pregătitor care ne vor putea inspira şi însoți aproape ca un Vademecum.

„Capacitatea de a imagina un viitor diferit pentru Biserică şi pentru instituţiile sale la înălțimea misiunii primite depinde în mare parte de alegerea de a demara procese de ascultare, dialog şi discernământ comunitar, la care toţi şi fiecare să poată participa şi contribui” (nr. 9).

„Amintim că scopul Sinodului şi prin urmare al acestei consultări nu este să producă documente, ci «să facă să răsară vise, să trezească profeții şi viziuni, să facă să înflorească speranțe, să stimuleze încredere, să panseze răni, să împletească relaţii, să învie zori de speranţă, să învețe unul de la celălalt şi să creeze un imaginar pozitiv care să lumineze mințile, să încălzească inimile, să redea forță mâinilor»” (nr. 32).

Mulţumindu-vă pentru atenţia voastră, vă asigurăm rugăciunea noastră şi vă urăm vouă şi comunităţilor voastre un drum sinodal bucuros şi rodnic. Să ne știți aproape şi pe cale cu voi! Şi primiți, prin intermediul nostru, şi recunoștința papei Francisc care vă simte foarte aproape.

Încredințând pe fiecare dintre voi Sfintei Fecioare Maria a Drumului Bun, vă salutăm cordial în Domnul Isus.

Card. Mario Grech                                     

Secretar general al Sinodului Episcopilor 

Lazzaro You Heung Sik                            

Prefect al Congregației pentru Cler