Vernisaj în Palatul Episcopal Romano-Catolic de Oradea
Episcopia Romano-Catolică, în parteneriat cu Fundația Interart TRIADE din Timișoara, sunt încântați să vă prezinte expoziția
Ioan Aurel Mureșan
POVESTIRI DE SUB POD
Curator: Sorina Jecza
Vernisaj: vineri, 23 august 2024, ora 18:00, Palatul Episcopal Romano-Catolic Oradea (Șirul Canonicilor nr. 2, etajul II)
Cuvânt de deschidere: Ramona Novicov
În cadrul evenimentului va fi lansat și catalogul publicat de Editura Fundației Triade, Ioan Aurel Mureșan – Povestiri de sub pod / Stories from Under the Bridge, ce cuprinde 11 elegii ale artistului.
Expoziția va rămâne deschisă în perioada 23 august 2024 – 23 februarie 2025
Incluzând 11 lucrări ale pictorului Ioan Aurel Mureșan, create între ianuarie și august 2022, seria prezintă „povești” de sub marele arc al lumii pe care artistul le încifrează vizual.
Podul fixează marginile unui univers a cărui unicitate irumpe auroral în spațiul tabloului. Fiecare dintre cele 11 pânze repertoriază o întâmplare ce devine, prin forța reprezentării, exemplară și al cărei sens rămâne suspendat între realitate și imaginar. Rămase neterminate, lumile întrezărite de pictor se deschid într-o perpetuă întrebare, al cărui răspuns suntem chemați să-l aproximăm mai departe.
În acest sens, expoziția nu este doar o expoziție, ci o superbă și neîndurătoare ex-punere de sine ce pune în discuție ființa artistului în întregime, ca generator al creativității, într-un discurs despre limite, reziliență, despre modul în care se reconfigurează continuu viața.
Elegiile asociate lucrărilor sunt scrise de Ioan Aurel Mureșan în urmă cu peste patru decenii. Poeziile adâncesc, premonitoriu parcă, șirul neliniștilor ce-l încercau pe artist.
Catalogul ce însoțește expoziția se constituie în mărturia acestei experiențe artistice și existențiale.
Ioan Aurel Mureșan
(4.06.1956, Ceanu Mare, jud. Cluj – 20 martie 2024, Oradea)
Asimilat generațional artiștilor optzeciști, a căror manifestare pe scena artistică românească a trecut prin rețeaua Atelierului 35 – cu o vizibilitate extrem de pregnantă la Oradea, unde a debutat în 1981, creația picturală a lui Ioan Aurel Mureșan, ce se întinde pe o durată de patru decenii, poate fi urmărită în funcție de câteva linii generatoare ce i-au coagulat sensul.
Prima etapă, situată temporal în preajma debutului expozițional și a primelor expoziții, a fost materializată în ciclurile „Măștilor” și „Pământurilor”. Lucrările explorau pictura din unghiul materist al unei expresivități marcate de forța unui puternic gestualism.
„Via Dolorosa” (prezentată în 1991 la Bienala de artă de la Sao Paolo) marchează momentul de fervoare a unei faze neo-expresioniste. Punctul de maximă intensitate al acestui eu ardent îl reprezintă seria „Semnele zidului” și metaforele picturale din anii 1988-1990, în care practicii picturii, insuficiente exprimării, artistul îi alătură poezia, iar suportului tradițional îi alternează alte materiale și tehnici: lemn, metal, colaje textile, ca reflex al unei materialități brute.
Deceniul următor (1992-2005) e stăpânit de libertatea explozivă a imaginarului, manifestate în seria „Minunatele ceasuri ale Ducelui d’Ivry”, urmată de aceea a „Călătoriei magice a Ducelui d’Ivry” (1997, la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea și la Galeriile Teatrului Naţional Bucureşti).
Urmează o pauză în creație, ce absoarbe aproape șapte ani, până în 2012 – timp al unor grave decantări artistice și existențiale. Revenirea aduce la suprafața creației un registru diferit, grav, ce se constituie în seria „Ultrasilvania” – expusă abia în anul 2021 la Muzeul de Artă din Craiova -, pentru ca apoi să tematizeze Eros-ul, ca energie magică universală, principiul vital, drum inițiatic al eu-lui individual către Sinele atotcuprinzător (expoziția „Erotikonia”, deschisă la Muzeul Țării Crișurilor în 2019).
Anul 2020 a adus atelierului o nouă provocare. Ciclul „Apud Magister” se constituie ca expresie a maturității. Lucrările mizează pe practica aproprierii, ca expresie a dialogului asumat în mod programatic cu formele culturii. Artiștii cu care pictura se întreține într-un grav dialog sunt Titian, Fragonard, Giorgione, Marcel Duchamp, Delacroix, Goya, Watteau – pentru a exemplifica, sumar, doar.
Anii 2022-2023 s-au manifestat printr-o precipitare neașteptată. Ciclul de lucrări de mare respirație „Povestiri de sub pod” a fost întrerupt pentru o „urgență” resimțită imperativ, ce a dus la crearea seriei „Megalos Aselinos”, ce aducea seninătatea regăsirii unui „alt început, a unui loc dinainte de păcat, un fel de tărâm al promisiunii”, cum se exprima artistul în cuvântul adresat „cititorului ideal”. Subtitlul „Golful regăsit” reflectă acest „act de regresiune către un timp fericit, preadamic. (Seria a fost expusă la Galeria Triade în septembrie 2023).
Premoniția ce-o avusese artistul se împlinea: „ În ultima vreme, o pasăre neagră mă însoțește în periplul meu pictural, insidios și recurent, aproape obsesiv. Când apăruse în creația mea, nu știusem de ce – pasărea neagră părea un conținut simbolic al subconștientului care îmi hrănea, uneori, fantezia. (…). La un moment dat, pasărea neagră s-a insinuat și în viața mea reală sub un nume feroce, implacabil și devorator”.
Pasărea neagră ce-o întrevăzuse nu i-a mai îngăduit drumul mai departe. Era în 20 martie 2024.
Organizatori
Palatul episcopal romano-catolic din Oradea a fost construit în stil baroc clasicizant, la inițiativa episcopului baron Adam Patachich (1759-1776), după planurile arhitectului austriac Franz Anton Hillebrandt (1719-1797). Episcopul de origine aristocratică croată, după studiile sale urmate la Zagreb și Viena, și-a completat formația intelectuală la Roma, unde s-a alăturat mișcării intelectuale iluministe a celebrei Accademia dell’Arcadia, sub pseudonimul Sirasius Acrotophorius. Ca espiscop al Oradiei, a propus să transplanteze în orașul său de reședință spiritul Arcadiei, construind, în vecinătatea catedralei sale, un palat dedicat propagării culturii și artelor. În urma restaurării recente a acestui complex baroc, a devenit posibilă deschiderea pentru public a unui centru de vizitatori care are ca principlală misiune să promoveze valorile culturale creștine, dar susține și toate inițiativele artistice și științifice născute în spiritul umanismului și care sunt în serviciul omenirii.
Fundația Interart TRIADE este o organizație prezentă pe scena culturală din Timișoara din anul 2000. A fost fondată de Peter Jecza, un sculptor important pentru istoria artei recente din România. Experiența fundației acoperă în mod relevant un domeniu larg de valori culturale și artistice: Parcul de sculptură Triade, recuperarea valorilor artei 1960-1989, printr-un program de editare și expoziții (peste 200 de cărți de artă și peste 200 de expoziții), dezvoltarea unui program de rezidențe de cercetare și proiecte curatoriale, precum și de promovare a artei emergente. Are un rol activ în prezentarea artei românești în străinătate și este, din 2015, co-organizatoare a Bienalei Art Encounters.