istoria arhivei

Arhiva diecezană actuală s-a constituit în 1998 din resturile fondului de documente al arhivei episcopale şi capitulare de odinioară.

Schimbările politice radicale din 1947 au pecetluit destinul arhivei locale situate în Palatul Episcopal, care a suferit şi pagube în urma războiului: o parte infimă a arhivei a putut fi salvată în 1949 şi dusă în clădirea Catedralei, o parte mai mică a fost distrusă, iar majoritatea a fost naţionalizată. Arhiva diecezană situată tot acolo a rămas temporar în proprietatea Episcopiei, însă aceasta nu a utilizat-o, clădirea în sine nemaifiind în posesia sa.

Arhivele capitulului episcopal loca credibilia s-au situat de la bun început în clădirea Catedralei – în şase locaţii constituie în acest scop, în săli dotate cu mobilier de arhivă original. Aceste arhive nu au suferit pagube în urma războiului şi nu au fost atinse nici de primele valuri ale naţionalizării.

Prin urmare, din 1949, arhivele centrale ale Diecezei s-au situat parţial la parterul Palatului Episcopal naţionalizat, parţial în Catedrală, în încăperile de arhivă situate în cele două etaje de deasupra sacristiei, respectiv în galeriile deschise, de la etaj, ale naosurilor laterale. În 1968, aceste fonduri de documente istorice au fost transportate – aproape în totalitate – la reprezentanţa locală a arhivei de stat. Ambele arhive (episcopală şi capitulară) s-au numărat printre cele mai importante arhive istorice catolice, având un fond de documente cu o valoare inestimabilă, de mai multe sute de metri lineari. Din nefericire, înainte de naţionalizarea şi confiscarea acestora, nu s-a redactat niciun prospect detaliat şi niciun inventar al acestor arhive.

In 1968, atât din fondurile episcopale,cât şi din acelea capitulare au rămas câţiva metri lineari de documente de origine mixtă din secolul XVIII-XX, printre altele colecţia de copii după extrasele de stare civilă pe toată Dieceza. Pe lângă aceasta, arhiva s-a îmbogăţit cu actele bisericeşti administrative rămase într-un ritm mai mult sau mai puţin neîntrerupt începând din anul 1948, câteva moşteniri personale şi, în ultimii ani, fondul de documente istorice colectat de la parohiile provinciale (secolele XVIII-XX). Structurarea şi prelucrarea arhivei diecezane cu un total de vreo 150 metri lineari este în curs. In prezent, fondul de documente este adăpostit în localurile renovate ale fostei arhive capitulare loca credibilia situate în clădirea Catedralei.

Fondul de documente al arhivelor episcopale şi capitulare ajuns în paza reprezentanţei orădene locale a Arhivei Române Naţionale s-a lărgit începând cu sfârşitul secolului al XVII-lea, cele două instituţii au obţinut acte şi documente anterioare, de cele mai multe ori copii, în cursul procedurii de retrocedare a proprietăţilor, respectiv a activităţii de loca credibilia a capitulului. Există şi un număr infim de acte originale care datează dinaintea asupririi otomane. După naţionalizare, nu s-a elaborat deocamdată niciun inventar tipărit al celor două colecţii (fiecare având câteva sute de metri lineari) restructurate după criterii noi şi a căror ordine originală a fost păstrată numai în parte, gradul de prelucrare diferind în funcţie de partea de fond, anumite fonduri fiind complet necercetabile sau putând fi studiate numai pe microfilm. Cercetătorii pot face referinţă la inventarul tehnoredactat din sala de cercetare de limba română.

 

Contact arhivă

Adresa

Oradea – 410161, str. Şirul Canonicilor nr.2

tel./fax

0259-411 180 (oficiu episcopal)
0771 125 909 (arhivar)